Să cheltuieşti bani virtuali

Loredana joacă anumite jocuri sociale şi, implicit, are nevoie de vecini, de aceea i-a adăugat în listă. „Sunt persoane din toată lumea cu care comunic şi pe alte teme, în afara jocului .

N-aş spune însă că aceste persoane pe care le-am cunoscut astfel mi-au devenit cunoştinţe şi în viaţa reală”, spune Loredana. Limita dintre dependenţă şi comunicare, crede tânăra, este stabilită în felul în care îţi afectează viaţa. Iar ei i-a afectat viaţa în sensul că a ales să-şi facă o dizertaţie pe tema asta. Dacă o zi nu are acces la internet, pe seară deja devine nerăbdătoare să vadă ce s-a mai intamplat în reţea. Cum ar descrie Loredana Farmville-ul? “E  un joc calm, nu trebuie să te lupţi pentru teritoriu şi nu necesită  să fii la un anumit moment în joc. De fapt, ai o gospodărie virtuală. Ideea acestui joc este să ai un anumit număr de prieteni, care să fie vecinii tăi – vecini de fermă, de plantaţie. Tu îi vizitezi, şi vizitându-i obţii puncte şi bani şi cu banii aceia îţi poţi cumpăra diverse tipuri de case, decoraţiuni, legume etc.”, explică Loredana. Satisfacţiile pe care le dă jocul sunt în opinia Loredanei faptul că ai nişte rezultate-spre exemplu s-au copt roşiile şi ai câştigat nişte bani pe care poţi apoi să-i cheltuieşti. „Iar senzaţia pe care o ai când cheltui bani într-un jocvirtual este identică cu cea pe care o ai când cheltui bani în viaţa reală.” Atunci când doreşti însă ceva mai exclusi vist in Farmville, cum ar fi o casă cu piscină, e nevoie să introduci în joc şi bani reali.  Ea a  ajuns la nivelul 41 al jocului, în prezent cea mai avansată persoană atingând  nivelul 90. Tânăra spune că în perioada în care a lucrat pentru dizertaţie sau teza de doctorat a lăsat jocul deoparte, însă şi-a lăsat  pământul arat, ca să nu se usuce. Loredana crede că Farmville îţi dezvoltă o anumită responsabilitate. „Spre exemplu, dacă îţi cumperi un căţel, îl cumperi cu bani virtuali, dar trebuie să intri timp de 14 zile să îi şi dai de mâncare pentru că altfel dispare.”

VIDEO Banii care nu se văd, dar se cheltuiesc pe internet

Reţelele de socializare şi mediul virtual pun în mişcare bani pe care nu îi putem vedea. Cât de mult pot schimba aceştia faţa actuală a lumii financiare?

Odată cu expansiunea ameţitoare a reţelelor de socializare şi a platformelor virtuale, administrarea monedelor virtuale (precum VEN, Linden Dollars, FarmVille Coins, Serios) începe să-şi piardă din „bizarerie”. În 2009, de exemplu, milioane de utilizatori Facebook au devenit fermieri, virtuali „Mafiosos” sau virtuali patroni de restaurante, iar pe platforma Second Life tranzacţiile au pus în mişcare nu mai puţin de 141,7 miliarde de Linden Dollars (echivalentul a 567 de milioane de dolari).

Jucătorii au început deja să câştige bătălii nu doar în lumile virtuale: în ianuarie, gamerii din Coreea de Sud au jubilat când autorităţile au emis o lege prin care valuta virtuală din jocurile MMO (massively multiplayer online) poate fi schimbată în moneda reală korean won. Care este, însă, „sunetul” banilor virtuali? Pot deveni participanţii la lumea virtuală un motor al economiei reale?

UN PERICOL… REAL. La jumătatea anului trecut, o situaţie ieşită din comun pentru resorturile sistemului monetar chinez alerta autorităţile de la Hong Kong. Nu evoluţia yuanului le dădea bătaie de cap finanţiştilor, ci incontrolabila intruziune a monedei virtuale QQ coins pe terenul tranzacţiilor cu bani reali. Iniţial pusă în circulaţie în 2002, pentru banalele achiziţii online de flori, tonuri de telefon sau cadouri, moneda şi-a câştigat independenţa cinci ani mai târziu, când a început să fie acceptată în schimbul unor produse reale.

Cei peste 220 de milioane de utilizatori ai sistemului de plată gândit de compania Tencent Holdings Ltd. şi faptul că, în China, cărţile de credit nu sunt încă un loc comun au favorizat acest derapaj monetar. Datorită dimensiunii cazului, QQ coins este, până acum, şi cel mai puternic exemplu de monedă virtuală transformată într-o valută paralelă celei în raport cu care a fost gândită (yuanul). Rezultatul unei asemenea situaţii? Presiuni inflaţioniste.

Punerea în circulaţie în aceste condiţii a unei cantităţi prea mari de QQ coins poate genera o sporire a ofertei de bani de pe piaţa chineză, pericol cu atât mai dificil de gestionat cu cât limita expansiunii masei monetare virtuale este infinită şi depinde de capriciile producătorului său.

PIAŢA LIBERĂ. Dar sistemele financiare virtuale nu sunt, prin definiţie, generatoare de inflaţie. „Condiţia de bază este ca emitenţii monedelor virtuale să respecte cu stricteţe principiul acoperirii 100% cu moneda reală la paritatea aleasă iniţial”, explică economistul Vlad Topan, preşedintele institutului Mises România. Fiecare valută virtuală are propria rată de schimb şi nu poate fi definită decât în raport cu o monedă non-virtuală preexistentă.

Proliferarea monedelor în sistem peer-to-peer (P2P), care nu presupun o instituţie financiară intermediară, poartă emblema pieţei libere, a unui sistem de schimburi voluntare de drepturi legitime de proprietate privată, spre deosebire de moneda statală, impusă ca mijloc oficial de schimb. „Producţia de către stat a monedei sale oficiale este, de aproape o sută de ani, odată cu suspendarea convertabilităţii în aur, una pur discreţionară.

De aici şi dezordinea monetară ce răscoleşte întreaga economie, la răstimpuri, prin «bule» financiare, crize şi recesiuni cu efect curativ”, apreciază Cosmin Marinescu, coordonator al Centrului pentru Economie şi Libertate – ECOL. Totuşi, o paritate variabilă neproblematică între moneda virtuală şi cea non-virtuală este, cel puţin deocamdată, imposibil de imaginat.

Pentru mulţi tineri, reţeaua de socializare Facebook a devenit o problemă serioasă în momentul în care „şi-au mutat” întreaga viaţă în mediul virtual. Psihoterapeuţii susţin că este vorba despre o dependenţă care poate distruge viaţa reală a individului.

La începutul anului 2010, Asociaţia Americană de Psihiatrie (A.P.A)  a nominalizat noi forme de dependenţă pentru a fi introduse în ediţia a cincea a DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), printre care şi dependenţa de internet, şi, în particular, cea de Facebook, care are aproape 500 de milioane de membri în toată lumea.

Ca tot am mentionat demersul APA, sa ne gandim putin ce trateaza psihiatria in general:

afectiuni ale oamenilor care “au lumea lor” alta decat cea adevarata. Acum nu suntem cu totii de tratat de catre un psihiatru, daca in vreun moment al unei zile stam si visam cu ochii deschisi la o lume mai buna, la a fi in vreun loc deosebit cu persoane deosebite. Ca stam ce stam, visam cu ochii deschisi, dar apoi mintea cu care suntem inzestrati si constiinta noastra ne spune: “hai inapoi la treaba ca sunt lucruri multe de rezolvat, nu dormi in papuci”. Insa cei cu probleme grave raman in acea lume si cei cu tendinte de a sta cu mintea in alte locuri decat cele dictate de o constiinta treaza se simt atrasi de retelele de socializare care le ofera acest refugiu pentru o minte la a carei carma numai sta constiinta treaza si isi contureaza treptat treptat o noua identitate.

Iata explicatia specialistilor:

Această reţea de socializare permite o formă de comunicare neîntreruptă, pe când e-mail-ul, spre exemplu, e limitat. De aici şi senzaţia utilizatorului că, în măsura în care nu intră frecvent pe contul său de Facebook, pierde firul şi asta îl frustrează. De asemenea, îi dă utilizatorului iluzia apropierii, proximităţii. Astea ar fi avantajele, în opinia pasionaţilor. Tot ei îi văd şi punctele slabe. Faptul că nu permite o ierarhizare a informaţiei, nu poţi discerne ce e adevărat sau nu, iar specialiştii identifică drept un posibil efect al utilizării frecvente şi  scăderea capacităţii de concentrare. Altfel spus, setat la ritmul cu care se succed postările pe Facebook, te infantilizezi în viaţa reală.

Psihoterapeutul Cristiana Haica explică  însă că, dacă ai foarte mulţi prieteni pe Facebook, acest fapt nu te va face un mai bun comunicator, ci, cel mult, un abil „controlor de trafic” al mesajelor virtuale, iar dacă eşti foarte dedicat acestui mod de a relaţiona, este clar că nu mai ai timp pentru comunicarea „face to face” şi vei deveni din ce în ce mai incapabil de a menţine o relaţie în lumea reală. „Regulile sunt foarte diferite în cele două lumi, iar creşterea abilităţilor de comunicare şi a frecvenţei de relaţionare în una dintre ele face ca relaţionarea în cealaltă să fie proporţional mai mică.” Psihoterapeutul mai susţine că dependenţa de internet, inclusiv cea de Facebook, se tratează ca orice adicţie, dar este foarte dificil deoarece sevrajul este destul de greu de tolerat.

Dependenţii de web se pot trata la o secţie ambulatorie speciala

Aceasta funcţioneză în cadrul spitalului Molinette, iar pacienţii au parte de tratamente specializate.

În fiecare miercuri dimineaţă, după o programare prealabilă cei care au grave probleme de dependenţă şi sunt bolnavi cronic de această nouă maladie a secolului pot să apeleze la serviciile de psihologie oferite de medicul Donato Munno. Cei care nu pot sta departe de PC, sunt bolnavi după jocurile de noroc, pariuri, taste şi alte forme de manifestare a “dependenţei de tip nou” sunt atent evaluaţi de specialişti şi aparatură de specialitate.

Ambulatoriul din Molinette a fost deschis ca parte integrantă a Departamentului de Neuroştiinţă din Regiunea Piemonte, coordonat de profesorul Filippo Bogetto. Este lansat din ianuarie 2010 şi deocamdată nu se pot trage concluzii. Însă se pot trasa anumite repere pentru ca oricine detectează în jurul său un posibil bolnav de “noua maladie” să îl îndrume către ajutor specializat.

Noua dependenţă poate ajunge să fie la fel de puternică şi distrugătoare ca dependenţa de droguri

Ideea de a crea o astfel de structură spitalicească a venit în urma unei teze de cercetare pe un eşantion de 100 de persoane. S-a ajuns la concluzia că “dependenţa de Facebook” este una de tip haotic, nestructurată pe o anume substanţă sau acţiune ca în cazul drogurilor sau jocurilor de noroc. Persoanele cu o astfel de dependenţă suferă din punct de vedere social pentru că se izolează, pot avea probleme la locul de muncă, pot trăi iluzionaţi de o “realitate” greşit înţeleasă sau pot ajunge secătuiţi de resursele fizice din cauza privării de somn.

Profesorii au ţinut să îi avertizeze pe părinţii care stau prea multe ore în faţa computerului. Aceştia trebuie să ştie că la cei mici poate funcţiona mimetismul. Singurul lucru bun legat de această nouă boală ar fi că aceasta este încă în fază incipientă şi poate fi ţinută sub control.

Sa vedem acum ce aduce in lumea noastra utilizarea retelelor de socializare.